Publicîndu-şi cartea în 1984, în timpul regimului ceauşist, dar în Danemarca, Victor Frunză are toate motivele să-l antipatizeze violent pe fostul secretar general al PCR. Din nefericire, sentimentul este mult mai puternic decît luciditatea cînd vine vorba de cartea sa Istoria stalinismului în România . Drept urmare, autorul pierde definitiv busola, rătăcind cu deznădejde prin hăţişul unor pamflete pe cît de ieftine, pe atît de stufoase. Din ostilitate faţă de Ceauşescu, se naşte un cult discret, dar destul de profund, faţă de antecesorul fostului secretar general, Gheorghiu-Dej. Ca orice cult şi acesta e dăunător lucidităţii, care trebuie să stea la temelia oricărei incursiuni intelectuale în trecutul mai mult sau mai puţin depărtat. Există, totuşi, un avantaj în această laudă postumă înălţată lui Gheorghiu-Dej. Autorul sesizează o trăsătură de esenţă a personalităţii celui ce a fost primul conducător…
