Ne mirăm degeaba că – deși ne aflăm în cel mai bun moment istoric al românilor – suntem și noi, alături de ceilalți cetățeni ai UE, dominați de stări psihice negative, defetiste și pesimiste. De vreme ce nu vedem nicăieri binele, ne rămâne să completăm lacuna printr-o baie continuă de autocompătimire depresivă.
Numai că binele există și nu putem supraviețui fără întâlnirea cu întruchipările sale. E suficient să-l cauți și să deschizi ochii pentru a-l aprecia ca atare și a te lăsa contaminat de aura lui întremătoare. Pentru asta trebuie să-ți cultivi discernământul, să faci pauze de social media și să te miști pe teren.
Deunăzi, aflându-mă la Roman, am dat o fugă pentru a-l revedea pe Părintele Alexie, de la schitul „Acoperământul Maicii Domnului”, ridicat în 1992, la marginea nemțeană a satului Brusturi. O biserică albă, pe tipar ștefanian, o gospodărie bio, unde zburdă paradisiac găini, gâște, rațe,…
